Those damn amerikins. Mereu m-au fascinat prin dragostea lor pentru subculturi. La ei e loc pentru diferenţe, la ei e loc pentru manifestări artistice mereu "altfel".
Să-ncep cu o clarificare, pentru că şi eu eram relativ confuz în privinţa asta. Diferenţa dintre rockabilly şi psychobilly.
Well, prin anii '50 erau nişte băieţi foarte răi, care o ardeau aiurea cu scobitoarea în colţu' gurii, sprijiniţi de Chevrolet-uri care luceau în soare în parcări de fast food-uri. Aveau freze care se numeau quiff, făcute în baia restaurantului cu grăsime şi perciuni de urangutan, şi răsfoiau reviste cu pin-up girls. Cum nu se inventase chitara bass pe care-o bagi în priză, ei cântau la un contrabas imens. Care, culmea, sună live mai bine decât zece chitări bass şi îţi face tot corpul să vibreze. Ei erau pionierii rock-ului, şi ce cântau ei se numea rockabilly. Iubeau stilul lor de muzică, şi au fost foarte conservatori când diverşi ciudaţi în costume cu paiete au început să-l schimbe, spunându-i "rock'n roll". Ei au vrut să rămână la fel, şi stilul lor de muzică a rămas în underground până acum, de vreo 60 de ani.

De la grăsime în păr la fixativ, de la contrabass care arată clasic la contrabass plin de stickere sau pictat ca un tablou, în cei 60 de ani ei au evoluat în underground. Teddy Boys au mers de mână prin istorie cu Pinup Girls până când au redescoperit filmele horror de calitate îndoielnică. În anii '50 era o adevărată manie cu filmele "Double Feature". Plăteai un bilet foarte ieftin la cinematograf, şi în preţ erau incluse două filme extraordinar de proaste, de obicei horror sau SF, cu trucaje care te făceau să arunci cu floricelele în ecran. Dar aveau un succes enorm, pentru că puteai să te bulăneşti pe întuneric cu pin-up prinţesa ta cel puţin trei ore, fără să comenteze vreun conservator cu pălărie, pipă în colţul gurii şi ziar desfăcut 50's styley. Eh, fetele şi băieţii ăştia au mai adăugat la rockabilly şi elementul horror şi SF, un pic din punk, şi aşa s-a născut psychobilly.

Ce-am văzut joi seară în Club Control a fost primul concert live de rockabilly din Bucureşti. Trei oameni minunaţi din Michigan (Al & The Black Cats) şi-au luat la subraţ subcultura şi ne-au livrat-o în Bucureşti. Un contrabas, o chitară şi o tobă au rupt clubu-n două. În public erau creste, tricouri cu Negură Bunget şi bretele de skinhead, dovadă că nu avem o scenă de rockabilly, dar avem oameni care apreciază muzica adevărată. Care se cântă la instrumente, nu la platan. Cu multă transpiraţie şi bere pe tricou de la aplauze şi moshpit, nu cu parfum şi grijă la pantofiori.

Formaţia a cântat şi evergreenuri rockabilly, pe care nimeni nu le recunoştea. "Hey! Do you like [band name here]? Give it up for [band name here]!" Ei nu înţelegeau că n-avem scenă cu maturitate pe-aici, deci nu prea ştim despre ce e vorba. Mă simţeam ca ultimul cocalar, una peste alta. Singura chestie pe care-am recunoscut-o şi mi-a plăcut de am vărsat juma' de screwdriver pe mine a fost "Folsom Prison Blues", de la Nenea în Negru. I-au dedicat lui Doiu' "Phat Cat Blues", ocazie cu care Doiu' a dansat lasciv şi concupiscent pe scenă, şi n-a ratat ocazia să show us some skin.

Atmosfera pe care-o degajă contrabasul e criminală, şi poţi să-ţi dai seama de ce scena rockabilly e atât de legată de scena punk. Nu prea poţi să stai pe loc la un concert rockabilly, contrabasul urlând la tine: "COAIE, MIŞCĂ-TE-N GURA MĂ-TII!" La mine nu merge. Dacă văd o formaţie de genul ăsta rămân încremenit. M-am uitat o oră la contrabas. Nu pot fi înjurat, cuz I did my years in the pit, tho.
Mai am câteva chestii de clarificat. De unde vine simbolul pisicii negre în scena rockabilly? Cred, dar nu bag mâna-n foc, că de la Stray Cats, formaţia lui Brian Setzer, cam cea mai cunoscută formaţie de rockabilly. Care-i faza cu zarurile? Am fost într-un magazin de rockabilly paraphenalia în Budapesta şi era plin de zaruri şi pisici negre. Gamblers? Donno for sho'.

Oricum, mii felicitări pentru Club Control pentru că fac concerte de nişă incertă din punct de vedere al profitului. They have guts. Puteau să meargă pe calea platanelor şi a parfumului Armani, şi câştigau mulţi bani din asta, locaţia lor fiind ultra-centrală. But they chose something else. Taste is one of these things.
P.S.: Sunt fete în public care vor să danseze. Se aude la moshpit?