Dance Trauma, circarii

Ieri, în Bucureşti, au fost trei concerte care mă puteau interesa. Două dintre ele erau cu intrare liberă. As in "moca". L-am ales pe singurul la care intrarea costa 10 ron, pentru că Dance Trauma vin foarte rar din Cluj în Bucureşti.

În ultima vreme, tot aud de la oameni că în Cluj se întâmplă ceva. Ce exact, nu ştie nimeni să spună. Le-au pus ceva în apa potabilă, e ceva în aer, nu prea se ştie, dar cert e că am auzit că viaţa de noapte din Cluj se învârte şi în jurul altor lucruri decât consumul, aşa cum se-ntâmplă în Bucureşti. Dacă întreb pe cineva din Bucureşti ce-a făcut în weekend, mari şanse sunt să-mi enumere chestiile pe care le-a consumat noaptea şi faptele de arme care-au rezultat din consum, de multe ori sub-comice. "Mamă, deci am băut A până la 9, după care ne-am întâlnit cu B şi am mers în C, unde-am luat D. Ne-am făcut muci şi-am stat până dimineaţă, când am mers să mâncăm la E, care-a deschis o sticlă de F. I-am sunat şi pe G şi H, care-au mai adus şi ei trei grame de I. A FOST BESTIAL!" De multe ori, cel care-ţi relatează aventurile de weekend încearcă se se convingă pe sine că a fost ok, căutând confirmarea salvatoare în grimasa ta acră, care trebuie, teoretic, să schiţeze un amuzament condescendent.

Păi, în Cluj cântă formaţii. Vin formaţii din străinătate care ocolesc Bucureştiul. În Cluj se cântă şi, automat, în Cluj se ascultă. Muzică adevărată, cu instrumente. În Cluj, din ce-am auzit, e viaţă de noapte pentru oameni care în Bucureşti ar fi etichetaţi drept pretenţioşi.

Din Cluj e şi cea mai bună formaţie de ska-punk din România. Se numeşte Dance Trauma, şi ieri au cântat în faţa a maxim 50 de oameni, în Club Control. Îi mai văzusem de multe ori, şi de fiecare dată show-ul a fost exploziv. Parcă nu-ţi vine să crezi că ăia care cântă pe album sau pe Myspace sunt tot ăia de pe scenă, pentru că, trebuie să vă spun, e diferenţă ca de la cer la pământ între înregistrările Dance Trauma şi show-ul live Dance Trauma. Toată lumea dansează ca la balamuc, şi pleci de la concert cu beri turnate în cap, ţigări stinse accidental pe ceafă, vânătăi în toate culorile curcubeului, dar cu un mare zâmbet pe faţă. Repet, dansează. As in skanking. Doar când se mai întărâtă publicul mai iese şi câte-o mosheală zdravănă, dar scurtă.


O trupă de ska-punk, de obicei, trebuie să aibă şi suflători. De câţiva ani încoace îi înjuram în gând pe Dance Trauma pentru că la concertele lor trebuia să îmi închipui eu trompete, tromboane şi saxofoane care lipseau de pe scenă. Chiar şi aşa, se descurcau excelent, cu Matli la voce care e retardat în cel mai pozitiv mod posibil şi restul trupei pe care nu-i cunosc pe nume. Dar ieri au venit şi cu doi trombonişti, care-au adăugat 200% unei trupe care dădea oricum 500% pe scenă. Vorbesc relativ la ce se întâmplă pe scena inexistentă de ska-punk din România, dar nu m-aş feri să-i compar cu Catch 22, Big D and the Kids Table sau MU330. Au şi sclipiri de Streetlight Manifesto.


Au cântat E-uri într-o variantă nouă, demenţială. Au cântat din nou Out of Space de la Prodigy la xilofon (update: sunt un prost care-a trait in intuneric; m-a iluminat Fen, e de la Madness). Au rupt clubu-n două cu "Move it", MadagaSKAr stiley, original King Julian stiley. Au cântat piese vechi, piese de pe album şi s-au întors de două ori la bis. Una peste alta, a fost fcukin' fantabulous, freakin' sweet şi insanely awesome. Ar trebui interzişi prin lege şi clasificaţi ca drog periculos de addictive.


Mă gândesc serios dacă pe 5 iunie merg la Al Jawala în Bucureşti (merită, rău de tot) sau la Dance Trauma, din nou, în Cluj, as in "eu, prima oară în Cluj".

P.S.: A propos de ska-punk, şi în Bacău se întâmplă ceva bun. Headphone Kicks. Poate se gândeşte careva să-i cheme şi pe-aici.

P.P.S.: As in.